Ioan Bene și un imperiu care crește cu fiecare sentință primită: „ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale”

Una dintre cele mai mediatizate cauze din instoria Direcției Naționale Anticorupție Cluj a fost cea în care afaceristul Ioan Bene a fost trimis în judecată pentru dare de mită în dosarul Șpagă la Consilul Județean Cluj. La vremea aceea, Ioan Bene era cunoscut în cercurile importante din Cluj-Napoca și era în plină ascensiune, firma lui fiind declarată câștigătoare într-un proiect imens: construcție pistă pe aeroportul Cluj-Napoca. În paralel se câștigau și alte licitații oferite de instituții cheie din administrația locală. Lucra din umbră și câștiga. Apoi a venit anul negru: 2014, an cu sechestru pe bunuri și luni de arest preventiv. Acum, de la depărtare, din Italia, a ajuns la nivelul la care banii lucrează pentru el, iar dosarele rămase se pierd din cauza vechimii. 

Ioan Bene a țintit sus în afaceri. Întotdeauna. Firma sa de suflet a botezat-o Napoca, nume care l-a pus pe contracte de zeci de milioane de euro în toată Transilvania, dar mai ales acasă. Drumuri reabilitate, construite, poduri, exploatări de resurse în masă și alte contracte de infrastructură contribuiau la reputația că Ioan Bene nu a fost doborât. Afacerile pe partea de achiziții de imobile(hoteluri și restaurante), în special ambiția lui de a construi un semi-zgârie nori pe dealul din Grigorescu (Tăietura Turcului), contribuiau la reputația că Ioan Bene e prosper. 

De ce era nevoie de un imperiu puternic? Pentru că liderul e fugit în Italia. Două condamnări la activ (dare de mită și evaziune fiscală) și alte două dosare penale pe rolul instanțelor de judecată (infracţiuni la alte legi speciale și dare de mită).

Cum s-a construit tot imperiul afaceristului Bene? Cu noroc, mișcări inteligente și o putere judecătorească impotentă. 

Pe data de 1 iulie, Judecătoria Cluj-Napoca a emis o sentință într-un dosar penal în care Ioan Bene era trimis în judecată pentru  săvârșirea infracțiunii de instigare la executare de activități miniere fără permis sau licență. N-a fost condamnat, nu pentru că se punea problema dacă era vinovat sau nu, ci pentru că „încetează procesul penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale”. Chiar dacă procurorii vor contesta decizia, aceasta o sa fie menținută și în apel. 

De ce? 

1. Fapte comise în 2012!

„La data de 12.03.2012 s-a încheiat un contract de închiriere între S.G.-C.și Stevar M., în calitate de proprietari, și inculpata Napocamin SRL  . reprezentantă prin administratorul de la acea dată, inculpat, în calitate de chiriaș. Contractul a avut ca obiect închirierea unei suprafețe de 25.000 mp din suprafața totală de 151.257 dintr-un teren aparținând proprietarilor, în vederea exploatării de către societatea inculpată prin extragerea de roci utile (balast).

În baza contractului, în perioada 12.03.2012 – 24.09.2012, lucrători din cadrul NAPOCAMIN S.R.L. și S.C. BEN&BEN S.R.L. (societăți aparținând grupului Ben&Ben), folosind diferite utilaje, au efectuat lucrări miniere constând în decopertare și exploatare balast pe terenul care a făcut obiectul contractului. Pentru lucrările respective nu s-a obținut permis de exploatare de la Agenția Națională pentru Resurse Minerale, conform prevederilor Legii nr. 85/2003. Mai mult, lucrările s-au efectuat pe o suprafață mai mare decât cea specificată în contract, motiv pentru care proprietarul terenului, a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, plângere care face obiectul unuia dintre cele două dosare conexate la prezenta cauză și în care persoana vătămată și-a retras plângerea. De asemenea, terenul nu a fost readus la starea inițială prin acoperirea gropilor rezultate în urma activităților miniere.

Din denunuțul și declarația martorului P__ E____ M_____, expert superior în cadrul Compartimentului de Inspecție Teritorială pentru Resurse Minerale Cluj, rezultă că la data de 09.10.2012 s-a constatat existența unor zone de decopertare proaspăt efectuate pe o suprafață de aproximativ 2,5 ha pe raza comunei Apahida, în spatele zonei industriale, de unde au fost extrase cantități de balast care, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 85/2003, fac parte din categoria rocilor utile. În urma verificărilor la C.I.T.R.M. Cluj, martorul a constat că la data de 09.10.2012, când a fost efectuat controlul,Bene Ioan nu avea eliberat permis de exploatare în acea zonă, deși la data de 11.04.2012 a fost depusă de către un reprezentant al societății o fișă de instituire a perimetrului în vederea aprobării. Întrucât societatea nu a mai depus documentele pentru obținerea permisului de exploatare, nu a fost eliberat vreun astfel de permis”, se arată la dosar.

2. Trimiterea în judecată s-a făcut după 4 ani, în 2016. 

3. Procesul a trecut de cameră preliminară doar în 2019, moment în care Bene fugea de condamarea cu executare din dosarul DNA Cluj. 

4. Conform procedurii s-au dat mai multe termene de amânare „în vederea citării inculpatului Ioan Bene”, ori pentru a afla oficial ce face el în Italia, dacă autoritățile de acolo refuză în continuare să îl extrădeze. Și astfel am ajuns de la martie 2012 la iulie 2021 cu un dosar îngropat: 

„În baza art. 396 al 6 C.p.p. rap. la art. 16 lit. f C.p.p. cu referire la Decizia nr. 297/2018 a CCR încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului BENE IOAN, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la executare de activități miniere fără permis sau licență prev. de art. 47 Cp rap la art. 57 al 2 din Legea nr. 85/2003, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale. În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Pronunțată prin punerea la dispoziție a hotărârii, prin mijlocirea grefei instanţei, azi 1.07.2021”, se arată în soluția pe scurt. 

Ultimul dosar pe rol este cel în care Ioan Bene este trimis în judecată pentru dare de mită. Cel acuzat de luare de mită este nimeni altul decât directorul Aeroportului Internațional Avram Iancu Cluj-Napoca - David Ciceo (aka Comandantul cum îi spun prietenii). La fel ca în cazul dosarului prezentat mai sus, faptele au fost comise în urmă cu ani buni, în 2014, iar trimiterea în judecată s-a făcut abia în 2017. Și acest proces stagnează datorită faptului că Ioan Bene a fugit în Italia. Judecătorul cauzei s-a resemnat într-atât încât pe 17 iunie, an curent, a stabilit termene de judecată BLANK pentru următoarele cinci luni, ca nu care cumva să îi fie încălcat lui Bene vreun drept la proces echitabil. 

„În vederea efectuării demersurilor pentru identificarea locului de detenţie în care se află inculpatul B.I.. Prestabileşte termene de judecată pentru administrarea probaţiunii la data de: 10 şi 24 septembrie; 08 şi 22 octombrie; 05 şi 19 noiembrie”, se arată în soluția pe scurt dată în iunie. 

 

 

Adauga comentariu